GLOBAL PROTECT

H O T A R A R E
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006
În temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 51 alin.
(1) lit. a) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Articol unic. Se aproba Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, prevazute în
anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si
familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul sanatatii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul integrarii europene,
Anca Daniela Boagiu
NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006, denumita în continuare lege.
Art. 2. În întelesul prezentelor norme metodologice, termenii si expresiile folosite au urmatoarea semnificatie:
1. autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca asumarea de
catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si
sanatatii în munca;
2. serviciu intern de prevenire si protectie totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru
efectuarea activitatilor de prevenire si protectie în întreprindere si/sau unitate;
3. comitet de securitate si sanatate în munca organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în
vederea participarii si consultarii periodice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în conformitate cu art. 18
alin. (1) (3) din lege;
4. zone cu risc ridicat si specific acele zone din cadrul întreprinderii si/sau unitatii în care au fost
identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces
sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) accident care produce
incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical;
6. accident care produce invaliditate (INV) accident care produce invaliditate confirmata prin decizie
de încadrare într-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale în drept;
7. accident mortal (D) accident în urma caruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat
sau dupa un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv accidentul în care au fost accidentate cel putin 3 persoane, în acelasi timp si din
aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment;
9. accident de munca de circulatie accident survenit în timpul circulatiei pe drumurile publice sau
generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
10. accident de munca de traseu:
a) accident survenit în timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers
si care a antrenat vatamarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa în locuri organizate de angajator, pe
traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat
vatamarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde îsi încaseaza
salariul si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
11. accident în afara muncii accident care nu îndeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si la art.
30 din lege;
12. invaliditate pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de
încadrare într-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidenta pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente, cum ar fi un
brat smuls din umar, produse în urma unui eveniment, p na la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de
invaliditate de catre organele medicale în drept;
14. intoxicatie acuta profesionala stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii
organismului la noxe existente la locul de munca;
15. îndatoriri de serviciu sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de munca, regulamentul
intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise ori verbale ale
conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de îndata,
autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din lege;
17. evidenta mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale procedura efectuata în mod sistematic, cu scopul de a stabili
caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca o
boala ar putea fi profesionala;
20. raportare a bolilor profesionale procedura prin care se transmit informatii referitoare la bolile
profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile
profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic în
Domeniul Sanatatii Bucuresti.
CAPITOLUL II
Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca
Art. 3. În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si pentru prevenirea accidentelor si a
bolilor profesionale, angajatorii au obligatia sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si
sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei activitati.
Art. 4. Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociatiile
familiale si persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punct de vedere al securitatii si
sanatatii în munca, se efectueaza în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în
registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a
acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 5. Asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de
vedere al securitatii si sanatatii în munca se face pentru activitatile care se desfasoara la sediul social, la sediile
secundare sau în afara acestora.
Art. 6. (1) În vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, angajatorul are obligatia
sa depuna la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia îsi desfasoara activitatea o cerere, completata în
doua exemplare semnate în original de catre angajator, conform modelului prevazut în anexa nr. 1.
(2)Cererea prevazuta la alin. (1) va fi însotita de urmatoarele acte:
a) copii de pe actele de înfiintare;
b) declarat ia pe propr ia raspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezulta ca
pentru activitatile declarate sunt îndeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica în domeniul
securitatii si sanatatii în munca.
(3)Pentru actele depuse în sustinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1.
Art. 7. În vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, inspectoratele teritoriale de
munca procedeaza dupa cum urmeaza:
a) înregistreaza cererile de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca;
b) verifica actele depuse în sustinerea acestora, precum si declaratia pe propria raspundere prevazuta la art. 6;
c) completeaza si emit certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr. 3;
d) asigura evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;
e) asigura arhivarea documentatiei în baza careia s-au emis certificatele constatatoare.
Art. 8. Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucratoare, calculat de la data înregistrarii
cererii.
Art. 9. Certificatul constatator, emis în baza declaratiei pe propria raspundere, da dreptul angajatorilor sa
desfasoare activitatile pentru care au obtinut certificatul.
Art. 10. (1) În cazul în care în cadrul controalelor se constata abateri de la respectarea prevederilor legale din
domeniul securitatii si sanatatii în munca, inspectorul de munca sisteaza activitatea si propune inspectoratului
teritorial de munca înscrierea mentiunii în certificatul constatator.
(2) Inspectoratul teritorial de munca mentioneaza sistarea activitatii prevazute la alin. (1) în certificatul constatator.
Art. 11. (1) În situatia prevazuta la art. 10, angajatorul poate relua activitatea numai dupa ce demonstreaza ca a
remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii si a obtinut autorizarea conform art. 6.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1), cererea va fi însotita de certificatul constatator eliberat initial, în original.
(3) Inspectoratul teritorial de munca va mentiona în certificatul constatator data reluarii activitatii.
CAPITOLUL III
Servicii de prevenire si protectie
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 12. Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, cerintele minime de pregatire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie în cadrul întreprinderii si/sau
unitatii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a
serviciilor externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice în
domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Art. 13. Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii de prevenire si
protectie în unitatea si/sau întreprinderea sa.
SECTIUNEA a 2-a
Organizarea activitatilor de prevenire si protectie
Art. 14. Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, în urmatoarele
moduri:
a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din lege, a atributiilor pentru realizarea
masurilor prevazute de lege;
b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si
protectie;
c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.
Art. 15. (1) Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute la art. 14 în cadrul
întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv
executant, sarcina de munca, mijloace de munca/ echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de
munca/posturi de lucru;
2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate
în munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/
posturilor de lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii n munca, ce revin lucratorilor,
corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza în fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în planul de prevenire si
protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite
prin fisa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor în domeniul
securitatii si sanatatii în munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de
munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca si verificarea
cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitatii;
9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101
107, si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101 107;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca, stabilirea tipului de
semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime
pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea
exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea
aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control,
precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta,
precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de
munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie;
18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotararile Guvernului emise în temeiul art. 51
alin. (1) lit. b) din lege, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, încercarile
periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din
Hotararea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca
de catre lucratori a echipamentelor de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere si
întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotararii
Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a
echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a
înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1.048/2006;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108 177;
23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108 177;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din întreprindere si/sau unitate, în
conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din lege;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al
cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie,
medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situatia în
care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în domeniul
securitatii si sanatatii în munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor de prestari de
servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori straini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.
(2) Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua în conformitate cu
prevederile art. 24 si 25 din lege.
Art. 16. (1) În cazul întreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate efectua activitatile din
domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5
b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau
unitate;
c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca,
corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47 51.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul
sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20 22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si
protectie, conform prevederilor art. 23 27, si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3) În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de la alin. (1), dar angajatorul nu realizeaza în totalitate
activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu le realizeaza angajatorul trebuie sa apeleze la
servicii externe.
Art. 17. (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua
activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în anexa nr. 5;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv
deces sau invaliditate;
c) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau
unitate;
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor art. 47 51.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul
sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20 22, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si
protectie, conform prevederilor art. 23 27, si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3) În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (1) si (2), dar angajatorul, lucratorii desemnati
sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul
trebuie sa apeleze la servicii externe.
Art. 18. (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 149 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze
unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de
activitatile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii.
(2) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1), care desfasoara activitati dintre cele prevazute
în anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.
(3) În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile
necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa
apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
Art. 19. (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori, angajatorul trebuie sa
organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
(2) În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare
pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa
apeleze la unul sau mai multe servicii externe.
SECTIUNEA a 3-a
Lucratori desemnati
Art. 20. (1) Desemnarea nominala a lucratorului/ lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si
protectie se face prin decizie a angajatorului.
(2) Angajatorul va consemna în fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are
capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.
Art. 21. Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa
îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin
nivelului mediu, conform prevederilor art. 47 51.
Art. 22. (1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati în functie de marimea întreprinderii si/sau unitatii
si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata
desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.
SECTIUNEA a 4-a
Serviciile interne de prevenire si protectie
Art. 23. (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele
minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior,
conform prevederilor art. 47 51, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2) Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire n
domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 51.
Art. 24. (1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a angajatorului ca o
structura distincta.
(2) Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de
prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia
mediului.
(3) Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare si functionare activitatile
de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protectie are capacitate si
mijloace adecvate.
Art. 25. Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale si umane
necesare pentru îndeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate în întreprindere.
Art. 26. (1) Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie în functie de marimea
întreprinderii si/sau unitatii si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul
întreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de prevenire si protectie sa
poata desfasura activitatile specifice.
(3) Cand angajatorul îsi desfasoara activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire si protectie
trebuie sa fie organizat astfel încat sa se asigure în mod corespunzator desfasurarea activitatilor specifice.
(4) În situatia în care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe servicii interne, acestea
vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.
Art. 27. Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea medicala, daca dispune de
personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate.
SECTIUNEA a 5-a
Servicii externe de prevenire si protectie
Art. 28. Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de prevenire si
protectie în domeniu.
Art. 29. Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (3) lit. d) din lege.
Art. 30. Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii de prevenire
si protectie.
Art. 31. Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si
desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a
documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în
conformitate cu procedura stabilita la art. 35 45.
Art. 32. (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele
minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior,
conform prevederilor art. 47 51, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime
de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform
prevederilor art. 47 51.
(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta
trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47 51.
Art. 33. Contractul încheiat între angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda cel putin
urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre serviciul extern de prevenire si protectie;
b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire s i protectie si/sau cu alte servicii
externe de prevenire i protectie;
c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute între parti.
Art. 34. (1) Serviciul extern are obligatia sa transmita
inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul, domiciliul sau resedinta o copie de pe certificatul de
abilitare, în termen de 10 zile de la data primirii acestuia.
(2) Serviciul extern trebuie sa întocmeasca, în doua exemplare, un raport de activitate semestrial, conform
modelului prevazut în anexa nr. 10.
(3) Rapoartele vor fi înaintate inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul, domiciliul sau
resedinta serviciul extern.
(4) Inspectoratul va analiza rapoartele de activitate si va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar îl
va arhiva.
SECTIUNEA a 6-a
Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie
Art. 35. Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectueaza conform procedurii prevazute de
prezenta sectiune, elaborata cu respectarea prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) si alin. (5), precum si prevederilor art.
45 alin. (2) lit. e) din lege.
Art. 36. (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa îsi desfasoare activitatea numai dupa obtinerea
certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, denumit în continuare certificat de abilitare,
emis de directiile de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, pe raza
carora îsi au sediul, domiciliul sau resedinta.
(2) Dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin exceptie de la prevederile alin. (1), persoanele
fizice si juridice avand cetatenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau apartinand
Spatiului Economic European, care au fost supuse procedurii de abilitare sau unei proceduri similare în unul dintre
aceste state, în vederea furnizarii de servicii de prevenire si protectie, nu trebuie sa obtina certificatul de abilitare
prevazut de prezentele norme metodologice.
(3) În cadrul directiilor de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, se
constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe
de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, denumita în continuare Comisia de abilitare si avizare.
(4) Membrii comisiei prevazute la alin. (3) sunt:
a) directorul executiv al directiei de munca, solidaritate sociala si familie;
b) inspectorul sef adjunct cu atributii de securitate si sanatate în munca al inspectoratului teritorial de munca;
c) conducatorul structurii asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale de la nivel teritorial;
d) reprezentantul desemnat de comisia de autorizare judeteana înfiintata de Consiliul National de Formare
Profesionala a Adultilor, dupa o procedura proprie stabilita de Consiliul National de Formare Profesionala a
Adultilor.
(5) Presedintele Comisiei de abilitare si avizare este directorul executiv al directiei de munca, solidaritate
sociala si familie teritoriale.
(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de directia de munca, solidaritate sociala si
familie teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti.
Art. 37. În vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor
transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, conform modelului prezentat în
anexa nr. 8;
b) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comertului si, dupa caz, copie de pe actul
constitutiv;
c) copii de pe documentele care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, conform prevederilor art. 31 si 32;
d) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
e) documente care atesta experienta de cel putin 5 ani în domeniul securitatii si sanatatii în munca
pentru personalul care va desfaura activitatile de prevenire si protectie;
f) memoriu de prezentare din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispune;
g) copii de pe decizia de numire si contractul individual de munca pe perioada nedeterminata pentru
conducatorul serviciului extern;
h) copii de pe contractele individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern;
i) declaratii ale personalului serviciului extern privind pastrarea confidentialitatii, în timpul s i dupa
încetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.
Art. 38. Solicitantul trebuie sa transmita prin posta dosarul prevazut la art. 37, cu cel putin 10 zile înainte de data
întrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
Art. 39. Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a) sa afiseze data întrunirii la sediul directiei de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale, respectiv a
municipiului Bucuresti, si sa o faca publica si prin alte mijloace, cum ar fi internet sau presa locala, cu cel putin o
luna înainte;
b) sa se întruneasca, cel putin o data pe trimestru, în functie de numarul de dosare primite;
c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu continutul prevazut la art. 37;
d) sa elibereze certificatele de abilitare, conform modelului prevazut în anexa nr. 9, pentru solicitantii care
îndeplinesc conditiile pentru servicii externe de prevenire si protectie prevazute de prezentele norme metodologice;
e) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si
motivarea acestei decizii;
f) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei
de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
g) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele în baza carora s-au emis;
h) sa faca publica lista actualizata a serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate.
Art. 40. (1) Solicitantul caruia i s-a restituit dosarul are dreptul, în termen de 30 de zile de la data primirii, sa faca
contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(2) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta în termen de 30 de zile.
Art. 41. Valabilitatea certificatului de abilitare este de 3 ani.
Art. 42. (1) Reînnoirea certificatului de abilitare se face la expirarea termenului de valabilitate sau la
modificarea conditiilor în baza carora s-a emis.
(2) Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, solicitantul va prezenta urmatoarele documente:
a) dosarul prevazut la art. 37;
b) rapoartele semestriale înregistrate la inspectoratul teritorial de munca;
c) copii de pe documentele care atesta absolvirea cursurilor de pregatire în domeniul securitatii si
sanatatii în munca, în cazul în care au fost efectuate.
Art. 43. (1) Modificarea oricarei conditii în baza careia s-a emis certificatul de abilitare, fara comunicarea si
transmiterea documentelor doveditoare Comisiei de abilitare si avizare în termen de maximum 5 zile lucratoare,
conduce la încetarea valabilitatii acestuia.
(2) Dupa analizarea noilor conditii prevazute la alin. (1), Comisia de abilitare si avizare va decide daca certificatul
de abilitare îsi mentine sau îsi pierde valabilitatea si va comunica în scris titularului de certificat aceasta decizie.
Art. 44. (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe a conditiilor în
baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, în scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul,
anularea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse în sustinerea propunerii de anulare a certificatului
de abilitare si, pe baza acestora, poate emite decizia de anulare.
(3) Decizia de anulare a certificatului de abilitare si motivatia acesteia se transmit titularului, în termen de 10
zile de la data emiterii.
(4) Titularul certificatului de abilitare anulat poate face contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si
Familiei, în termen de 30 de zile de la data primirii deciziei de anulare.
(5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, în termen de 30 de zile.
Art. 45. Persoanele fizice si juridice abilitate pentru a presta servicii în domeniul protectiei muncii, în temeiul Legii
protectiei muncii nr. 90/1996, trebuie sa îsi reînnoiasca certificatul în termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare
a prezentelor norme metodologice.
SECTIUNEA a 7-a
Planul de prevenire si protectie
Art. 46. (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege angajatorul trebuie sa întocmeasca un plan de prevenire
si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, respectiv aparitia unor
riscuri noi.
(2) În urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si
protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea
securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) În urma analizei masurilor prevazute la alin. (2) se stabilesc resursele umane si materiale necesare realizarii
lor.
(4) Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute în anexa nr. 7.
(5) Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau comitetului de
securitate si sanatate în munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de angajator.
SECTIUNEA a 8-a
Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
Art. 47. Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, necesare pentru dobandirea
capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a) nivel de baza;
b) nivel mediu;
c) nivel superior.
Art. 48. (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului
de baza sunt:
a) studii în învatamantul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera tehnologica în profil tehnic;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr. 6 lit.
A, cu o durata de cel putin 40 de ore.
(2) Nivelul de baza prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului
prevazut la alin. (1) lit. b).
Art. 49. (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului
mediu sunt:
a) studii în învatamantul postliceal în profil tehnic;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr. 6 lit.
B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut
la alin. (1) lit. b).
Art. 50. (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare
nivelului superior sunt:
a) studii superioare tehnice;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa
nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2) Nivelul superior prevazut la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a
cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) este considerata îndeplinita si în situatia în care persoana a
absolvit o forma de învatamant postuniversitar în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Art. 51. Cursurile în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prevazute la art. 48 alin. (1) lit. b), art. 49 alin. (1)
lit. b) si la art. 50 alin. (1) lit. b), se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati conform
prevederilor art. 18 27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, aprobata
cu modificari si completari prin Legea nr. 375/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
SECTIUNEA a 9-a
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca
Art. 52. Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, definiti
conform art. 5 lit. d) din lege, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din întreprindere si/sau unitate, conform celor
stabilite prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
Art. 53. Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în
munca, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de
organizare si functionare, în functie de numarul total al lucratorilor din întreprindere si/sau unitate, cel putin conform
cerintelor prevazute la art. 60.
Art. 54. Lucratorii comunica în scris angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi
specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Art. 55. Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca trebuie sa
îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzatoare cel putin
nivelului de baza, conform prevederilor art. 47 51.
Art. 56. Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt
consultati si participa, în conformitate cu art. 18 din lege, si pot desfasura urmatoarele activitati:
a) colaboreaza cu angajatorul pentru îmbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate în munca;
b) însotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;
c) ajuta lucratorii sa constientizeze necesitatea aplicarii masurilor de securitate si sanatate în munca;
d) aduc la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate în munca propunerile lucratorilor
referitoare la îmbunatatirea conditiilor de munca;
e) urmaresc realizarea masurilor din planul de prevenire si protectie;
f) informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale în domeniul securitatii si
sanatatii în munca.
CAPITOLUL IV
Organizarea si functionarea comitetului de securitate si sanatate în munca
SECTIUNEA 1
Organizarea comitetului de securitate si sanatate în munca
Art. 57. (1) Comitetul de securitate si sanatate în munca se constituie în unitatile care au un numar de cel putin
50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.
(2) Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate si sanatate în munca în unitatile
cu un numar mai mic de 50 de lucratori în functie de natura activitatii si de riscurile identificate.
(3) În cazul în care activitatea se desfasoara în unitati dispersate teritorial, se pot înfiinta mai multe comitete de
securitate si sanatate în munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin
regulamentul intern ori regulamentul de organizare si functionare.
(4) Comitetul de securitate si sanatate în munca se constituie si în cazul activitatilor care se desfasoara
temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) În unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, atributiile comitetului de securitate si sanatate în munca
revin reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
Art. 58. (1) Comitetul de securitate si sanatate în munca este constituit din reprezentantii lucratorilor cu
raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, pe de o parte, si angajator sau reprezentantul
sau legal si/sau reprezentantii sai în numar egal cu cel al reprezentantilor lucratorilor si medicul de medicina
muncii, pe de alta parte.
(2) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de
securitate si sanatate în munca.
Art. 59. (1) Reprezentantii lucratorilor în comitetul de securitate si sanatate în munca vor fi alesi pe o perioada de
2 ani.
(2) În cazul în care unul sau mai multi reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si
sanatatii lucratorilor se retrag din comitetul de securitate si sanatate în munca, acestia vor fi înlocuiti imediat prin alti
reprezentanti alesi.
Art. 60. (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor în comitetele de securitate si sanatate în
munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si
functionare.
(2) Reprezentantii lucratorilor în comitetele de securitate si sanatate în munca vor fi desemnati de catre lucratori
dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, dupa cum
urmeaza:
a) de la 50 la 100 de lucratori 2 reprezentanti;
b) de la 101 la 500 de lucratori 3 reprezentanti;
c) de la 501 la 1.000 de lucratori 4 reprezentanti;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori 5 reprezentanti;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori 6 reprezentanti;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori 7 reprezentanti;
g) peste 4.000 de lucratori 8 reprezentanti.
Art. 61. (1) Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor în comitetele de securitate si
sanatate în munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.
(2) Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca si va fi de cel putin:
a) 2 ore pe luna în unitatile avand un efectiv de pana la 99 de lucratori;
b) 5 ore pe luna în unitatile avand un efectiv între 100 si 299 de lucratori;
c) 10 ore pe luna în unitatile avand un efectiv între 300 si 499 de lucratori;
d) 15 ore pe luna în unitatile avand un efectiv între 500 si 1.499 de lucratori;
e) 20 de ore pe luna în unitatile avand un efectiv de 1.500 de lucratori si peste.
(3) Instruirea necesara exercitarii rolului de membru în comitetul de securitate si sanatate în munca trebuie sa se
realizeze în timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii.
Art. 62. Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si sanatate în
munca.
Art. 63. Membrii comitetului de securitate si sanatate în munca se nominalizeaza prin decizie scrisa a
presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor lucratorilor.
Art. 64. (1) La întrunirile comitetului de securitate si sanatate în munca vor fi convocati sa participe lucratorii
desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, în cazul în care angajatorul a contractat unul
sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
(2) La întrunirile comitetului de securitate si sanatate în munca pot fi invitati sa participe inspectori de munca.
SECTIUNEA a 2-a
Functionarea comitetului de securitate si sanatate în munca
Art. 65. Comitetul de securitate si sanatate în munca functioneaza în baza regulamentului de functionare propriu.
Art. 66. (1) Angajatorul are obligatia sa asigure întrunirea comitetului de securitate si sanatate în munca cel putin
o data pe trimestru si ori de cate ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecarei întruniri este stabilita de catre presedinte si secretar, cu consultarea reprezentantilor
lucratorilor, si este transmisa membrilor comitetului de securitate si sanatate în munca, inspectoratului teritorial de
munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile înaintea datei stabilite
pentru întrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca convoaca în scris membrii comitetului cu cel putin
5 zile înainte de data întrunirii, indicand locul, data si ora stabilite.
(4) La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca încheie un proces-verbal
care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.
(5) Comitetul de securitate si sanatate în munca este legal întrunit daca sunt prezenti cel putin jumatate plus
unu din numarul membrilor sai.
(6) Comitetul de securitate si sanatate în munca convine cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor
prezenti.
(7) Secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca va afisa la loc vizibil copii ale procesului-verbal
încheiat.
(8) Secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca transmite inspectoratului teritorial de
munca, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.
SECTIUNEA a 3-a
Atributiile comitetului de securitate si sanatate în munca
Art. 67. Pentru realizarea informarii, consultarii si participarii lucratorilor, în conformitate cu art. 16, 17 si 18 din
lege, comitetul de securitate si sanatate în munca are cel putin urmatoarele atributii:
a) analizeaza si face propuneri privind politica de securitate si sanatate în munca si planul de prevenire si
protectie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare si functionare;
b) urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizarii
prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al îmbunatatirii conditiilor de munca;
c) analizeaza introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luand în considerare consecintele
asupra securitatii si sanatatii, lucratorilor, si face propuneri în situatia constatarii anumitor deficiente;
d) analizeaza alegerea, cumpararea, întretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de
protectie colectiva si individuala;
e) analizeaza modul de îndeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie, precum si
mentinerea sau, daca este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune masuri de amenajare a locurilor de munca, tinand seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri
specifice;
g) analizeaza cererile formulate de lucratori privind conditiile de munca si modul în care îsi îndeplinesc
atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
h) urmareste modul în care se aplica s i se respecta reglementarile legale privind securitatea i sanatatea în munca,
masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;
i) analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale,
precum si pentru îmbunatatirea conditiilor de munca si propune introducerea acestora în planul de prevenire si
protectie;
j) analizeaza cauzele producerii accidentelor de munca, îmbolnavirilor profesionale si evenimentelor produse si
poate propune masuri tehnice în completarea masurilor dispuse în urma cercetarii;
k) efectueaza verificari proprii privind aplicarea instructiunilor proprii si a celor de lucru si face un raport scris privind
constatarile facute;
l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate în munca de catre conducatorul unitatii cel
putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii s i sanatatii în munca, la actiunile care au fost întreprinse i la
eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza în
anul urmator.
SECTIUNEA a 4-a
Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate în munca
Art. 68. Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate în munca toate informatiile
necesare, pentru ca membrii acestuia sa îsi poata da avizul în cunostinta de cauza.
Art. 69. (1) Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate în munca
un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii în munca, actiunile care au fost întreprinse si
eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza în
anul urmator.
(2) Angajatorul trebuie sa transmita raportul prevazut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de
securitate si sanatate în munca, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.
Art. 70. Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului de securitate si sanatate în munca documentatia
referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protectie colectiva si individuala, în
vederea selectionarii echipamentelor optime.
Art. 71. Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate în munca cu privire la evaluarea
riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atat la nivel de unitate, cat si la nivel de
loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si
evacuare a lucratorilor.
Art. 72. Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate în munca punctul sau de vedere sau, daca
este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire si protectie, asupra
plangerilor lucratorilor privind conditiile de munca s i modul în care serviciul intern sau extern de prevenire i
protectie îsi îndeplineste atributiile.
Art. 73. În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate si sanatate în
munca, conform atributiilor prevazute la art. 67, trebuie sa motiveze decizia sa în fata comitetului; motivatia va fi
consemnata în procesul-verbal.
CAPITOLUL V
Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 74. Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al securitatii si sanatatii în
munca, în conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75. Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea cunostintelor si formarea
deprinderilor de securitate si sanatate în munca.
Art. 76. (1) Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul întreprinderii si/sau al
unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfasoara instruirea prevazuta la alin. (1) este considerata timp de munca.
Art. 77. Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.
Art. 78. La instruirea personalului în domeniul securitatii si sanatatii în munca vor fi folosite mijloace, metode si
tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii,
instruire asistata de calculator.
Art. 79. Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.
Art. 80. Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruire testare, pe meserii sau activitati.
Art. 81. (1) Rezultatul instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca se consemneaza în mod
obligatoriu în fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului
predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat dupa verificarea
instruirii.
(3) Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre
persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi însotita de o copie
a fisei de aptitudini, completata de catre medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.
Art. 82. (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului,
angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, reguli
privind instruirea si însotirea acestora în întreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati pe baza de
contract de prestari de servicii în întreprinderea si/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul
beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor privind activitatile specifice întreprinderii si/sau
unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie la nivelul întreprinderilor si/sau unitatii, în general.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (1) si (2) se consemneaza în fisa de instruire colectiva, conform modelului
prezentat în anexa nr. 12.
(4) Fisa de instruire colectiva se întocmeste în doua exemplare, din care un exemplar se va pastra de
catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea si un
exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, în cazul vizitatorilor, de catre
conducatorul grupului.
(5) Reprezentantii autoritatilor competente în ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la
securitate si sanatate în munca vor fi însotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a
se întocmi fisa de instructaj.
SECTIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generala
Art. 83. Instruirea introductiv-generala se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.
Art. 84. Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice întreprinderii si/sau
unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si
protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general.
Art. 85. Instruirea introductiv-generala se face de catre:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 86. Instruirea introductiv-generala se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Art. 87. (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activitati si de riscurile pentru securitate
si sanatate în munca, precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau al
unitatii, în general.
(2) Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mica
de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevazute la art. 82, carora li se vor prezenta succint
activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din întreprindere si/sau unitate.
Art. 88. (1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme:
a) legislatia de securitate si sanatate în munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate în munca;
c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii;
d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si
evacuarea lucratorilor.
(2) Continutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.
Art. 89. (1) Instruirea introductiv-generala se va finaliza cu verificarea însusirii cunostintelor pe baza de teste.
(2) Rezultatul verificarii va fi consemnat în fisa de instruire.
(3) Lucratorii prevazuti la art. 83 lit. a) si d) nu vor putea fi angajati daca nu si-au însusit cunostintele
prezentate în instruirea introductiv-generala.
SECTIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de munca
Art. 90. (1) Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la
nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83, inclusiv la schimbarea locului de
munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.
Art. 91. (1) Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, în grupe
de maximum 20 de persoane.
(2) Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.
Art. 92. (1) Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate în munca,
precum si de masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau
fiecarei functii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste prin instructiuni proprii de catre
conducatorul locului de munca respectiv, împreuna cu:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau
d) serviciul extern de prevenire si protectie.
Art. 93. (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care at
i-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanat i i în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire
s i protectie/serviciul extern de prevenire si protectie i aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana
care efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde:
a) informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice locului de munca
si/saupostului de lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului
de munca si/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de munca va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea
pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual
de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.
Art. 94. Începerea efectiva a activitatii la postul de lucru de catre lucratorul instruit se face numai dupa
verificarea cunostintelor de cate seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza în fisa de
instruire individuala.
SECTIUNEA a 4-a
Instruirea periodica
Art. 95. Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83 si are drept scop reîmprospatarea si
actualizarea cunostintelor în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
Art. 96. (1) Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2) Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii, în functie de conditiile locului de
munca si/sau postului de lucru, si nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea si prin sondaj de
catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe de prevenire si
protectie, care vor semna fisele de instruire ale lucratorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta
corespunzator.
(5) Instruirea periodica se va completa în mod obligatoriu si cu demonstratii practice.
Art. 97. Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat
atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de de prevenire si
protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi pastrate la persoana
care efectueaza instruirea.
Art. 98. Instruirea periodica se face suplimentar celei programate în urmatoarele cazuri:
a) cand un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucratoare;
b) cand au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice
ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei
riscurilor sau aparitiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activitatii dupa accident de munca;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Art. 99. Durata instruirii periodice prevazute la art. 98 nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste în instructiuni
proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv, împreuna cu:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire; sau
d) serviciul extern de protectie si prevenire.
Art. 100. Instruirea periodica prevazuta la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre
angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul
intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, care vor fi
pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
CAPITOLUL VI
Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific
SECTIUNEA 1
Pericol grav si iminent de accidentare
Art. 101. Starea de pericol grav si iminent de accidentare, astfel cum este el definit la art. 5 lit. l) din lege, poate
fi constatata de catre orice lucrator din întreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si
protectie cu care întreprinderea si/sau unitatea a încheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.
Art. 102. La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de
securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.
Art. 103. (1) În vederea realizarii masurilor prevazute la art. 102 lit. a), în prealabil angajatorul va desemna
lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. b), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa întocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
b) sa afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) sa instruiasca lucratorii în vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul în care si-au însusit
cunostintele.
(3) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa îi instruiasca în acest sens;
b) sa asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
(4) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. d), în prealabil angajatorul trebuie sa stabileasca
modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 102 lit. e), în prealabil angajatorul trebuie:
a) sa desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa
asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
b) sa stabileasca serviciile specializate care pot interveni.
Art. 104. Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 102, tinand seama de natura
activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si de prezenta altor persoane în afara celor
implicate direct în procesul muncii.
SECTIUNEA a 2-a
Zone cu risc ridicat si specific
Art. 105. Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazuta la art. 13 lit. k) din lege trebuie sa contina
nominalizarea si localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii si/sau unitatii si masurile stabilite în urma evaluarii
riscurilor pentru aceste zone.
Art. 106. Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care îsi
desfasoara activitatea în zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite în urma evaluarii riscurilor.
Art. 107. Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite în urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si
specific constituie o prioritate în cadrul planului de protectie si prevenire.
CAPITOLUL VII
Comunicarea si cercetarea evenimentelor, înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor
periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale
SECTIUNEA 1
Comunicarea evenimentelor
Art. 108. (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art. 26 si art. 27 alin. (1) din lege.
(2) Daca printre victimele evenimentului se afla s i lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat si
angajatorilor acestora de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(3) Evenimentul produs în conditiile prevazute la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca a avut loc în
afara întreprinderii si/sau unitatii si nu a avut nicio legatura cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului
teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta despre
producerea evenimentului.
Art. 109. Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului prevazut
în anexa nr. 13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele
angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: varsta, starea civila, copii în întretinere, alte persoane în întretinere, ocupatia,
vechimea în ocupatie si la locul de munca;
g) împrejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecintele accidentului;
i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicarii;
k) unitatea sanitara cu paturi la care a fost internat accidentatul.
Art. 110. În cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, în care
printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica
evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul pe raza caruia s-a produs.
Art. 111. (1) Angajatorul va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din
producerea evenimentului, pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu
exceptia cazurilor în care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea
accidentatilor sau ar pune în pericol viata lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) În situatia în care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, se vor
face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte
care contin sau poarta o urma a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea si vor
constitui probe în cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt rezultata din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul
sau legal va consemna pe propria raspundere, într-un proces-verbal, toate modificarile efectuate dupa producerea
evenimentului.
Art. 112. (1) Inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc evenimentul va comunica Inspectiei
Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare un deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidenta;
e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate.
(2) Accidentul prevazut la alin. (1) lit. e) se va comunica dupa primirea deciziei de încadrare într-un grad de
invaliditate.
(3) Comunicarea catre Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevazute la art. 109.
Art. 113. (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda
asistenta medicala de urgenta se va pronunta în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3
zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2) Unitatea sanitara prevazuta la alin. (1) va lua masuri pentru recoltarea imediata a probelor de laborator, în
vederea determinarii alcoolemiei sau a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a
medicamentelor cu efecte similare acestora, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de
inspectoratul teritorial de munca, urmand sa comunice rezultatul determinarilor specifice în termen de 5 zile
lucratoare de la obtinerea acestora.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita în scris unitatii
medico-legale competente un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei
vatamari violente, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si
functionarea institutiilor de medicina legala, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si
legislatiei subsecvente.
(4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de munca în conformitate cu
prevederile Ordonantei Guvernului nr. 1/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 459/2001, republicata, si ale
legislatiei subsecvente.
(5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala în termenul prevazut la art. 29
alin. (3) din lege.
(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de
munca, care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3
zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs
accidentul.
SECTIUNEA a 2-a
Cercetarea evenimentelor
Art. 114. Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurarilor si a cauzelor care au condus la
producerea acestora, a reglementarilor legale încalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru
prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.
Art. 115. Cercetarea se face imediat dupa comunicare, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din
lege.
Art. 116. (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se efectueaza de
catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligatia sa numeasca de îndata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane; una dintre acestea
trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu
pregatire de nivel superior.
(4) Persoanele numite de catre angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aiba
pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate în organizarea si conducerea locului de munca
unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
(5) Angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu poate face
parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz urmand sa apeleze la servicii externe.
(6) Daca în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, în comisia de cercetare numita de
angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie scrisa de
catre ceilalti angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie produs pe
drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu respectarea, atunci cand este cazul, a
prevederilor alin. (6).
(8) Cercetarea evenimentului prevazut la art. 30 alin. (1) lit. d) si e) din lege, daca acesta a avut loc în afara
întreprinderii si/sau unitatii angajatorului si nu a avut nicio legatura cu aceasta, se efectueaza în conditiile legii.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin. (4) sau nu are personal suficient
trebuie sa asigure cercetarea apeland la servicii externe de prevenire si protectie.
Art. 117. (1) În cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice în care sunt implicate persoane aflate în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite organelor împuternicite sa efectueze
cercetarea, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de
cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetarii: copii de pe declaratii, foaia de
parcurs, ordin de deplasare, schite.
(2) În baza acestor acte si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de
serviciu, organele împuternicite potrivit legii vor efectua cercetarea evenimentului.
Art. 118. (1) Persoanele împuternicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul sa ia
declaratii scrise, sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, sa solicite sau sa consulte
orice acte ori documente ale angajatorului, iar acesta este obligat sa le puna la dispozitie în conditiile legii.
(2) În situatiile prevazute la alin. (1), cheltuielile necesare prelevarii si analizarii probelor în vederea cercetarii vor fi
suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.
Art. 119. (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti cum ar fi cei din cadrul unor
operatori economici cu competente potrivit legii sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda
solicitarii.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1), specialistii si expertii întocmesc expertize tehnice care vor face parte
integranta din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul
sau care se face raspunzator de organizarea activitatii în urma careia s-a produs evenimentul.
Art. 120. (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va încheia în cel mult 5
zile lucratoare de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele în care este necesara prelevarea de probe ori
efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita în scris, argumentat si în termen, la inspectoratul teritorial de
munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident colectiv sau situatie de
persoana data disparuta, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucratoare
de la data producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele în care este necesara eliberarea certificatului
medico-legal, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care
cerceteaza evenimentele poate solicita în scris, argumentat si în termen, la Inspectia Muncii, prelungirea
termenului de cercetare.
Art. 121. (1) În cazul accidentului cu incapacitate termporara de munca, în urma caruia a intervenit invaliditate
confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul de cercetare
întocmit la data producerii evenimentului si va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel
completat.
(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face în cel mult 5 zile
lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de încadrare într-un grad de
invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
(3) În cazul evenimentului a carui consecinta este invaliditate evidenta, evenimentul va fi cercetat de
inspectoratul teritorial de munca ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca si, în functie de
consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
Art. 122. (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, încheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de
munca, în cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii,
conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciile de prevenire a i protectie, în cazul
evenimentelor a caror cercetare intr în competenta angajatorului, si semnata de catre angajator/reprezentantul sau
legal, care va cuprinde precizari cum ar fi pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de
protectie, starea echipamentelor de munca, modul în care functionau dispozitivele de protectie, închiderea fisei
individuale de instructaj prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d) schite si fotografii referitoare la eveniment;
e) declaratiile accidentatilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de
invaliditate;
f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurarilor si a cauzelor reale
aleproducerii evenimentului;
g) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea împrejurarilor si a cauzelor reale ale
evenimentului;
h) copii ale certificatului constatator sau oricaror alte autorizatii în baza carora angajatorul îsi desfasoara
activitatea;
i) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si ale fisei de aptitudine, întocmite conform legii;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale victimelor;
k) copii ale fiselor de instruire individuala în domeniul securitatii si sanatatii în munca ale victimelor; în caz de deces
aceste fise se vor anexa în original;
l) concluziile raportului de constatare medico-legala, în cazul accidentului mortal;
m) copie a hotararii judecatoresti prin care se declara decesul, în cazul persoanelor date disparute;
n) copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de munca;
o) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
p) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data, ora cand
accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
q) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile politiei rutiere, în cazul accidentelor de
circulatie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul
accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, în cazul în care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, întocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii
evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii/unitati în vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120 alin. (2) si (4);
h) actul medical emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte
diagnosticul la internare si/sau externare;
i) procesul-verbal încheiat dupa producerea evenimentului, în conditiile prevazute la art. 111;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de munca, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al
ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
Art. 123. Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
a)filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii
comisiei de cercetare, numita de angajator, si stampilate cu stampila inspectoratului sau a angajatorului;
b) numarul total de file continut de dosarul de cercetare si numarul de file pentru fiecare document anexat la
dosar sa fie mentionate în opis;
c) fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat în dosarul de cercetare ca
anexa;
d) paginile si spatiile albe sa fie barate;
e) schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie însotite de explicatii;
f) fotografiile referitoare la eveniment sa fie clare si însotite de explicatii;
g) formularul pentru declaratie sa fie conform modelului prevazut în anexa nr. 14;
h) declaratiile aflate la dosar sa fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil,
certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre
unul dintre membrii comisiei de cercetare.
Art. 124. (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca; dosarul se
pastreaza în arhiva angajatorului care înregistreaza accidentul;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca
care a efectuat cercetarea;
c) în doua exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmata prin decizie, deces, accidente
colective; originalul se înainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul
teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
d) în doua exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidenta; originalul se pastreaza la
inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea si un exemplar se transmite angajatorului care
înregistreaza accidentul;
e) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se înainteaza organelor de
urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca
pe raza caruia s-a produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea temporara de munca pentru
victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza în arhiva angajatorului care înregistreaza accidentul si celelalte
exemplare se pastreaza de catre ceilalti angajatori.
(2) În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporara de munca sau al
incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se
încheie în doua exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmarire penala.
Art. 125. (1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numita de catre angajator, se înainteaza pentru verificare
si avizare la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucratoare
de la finalizarea cercetarii.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul în cel mult 7 zile
lucratoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi însotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator,
poate dispune completarea dosarului si/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, dupa caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va întocmi procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile
lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Daca evenimentul urmat de incapacitate temporara de munca s-a produs în conditiile prevazute la art. 124
alin. (2), inspectoratul teritorial de munca va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmarire penala,
imediat dupa avizare.
Art. 126. (1) Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de munca va fi înaintat în vederea avizarii la
Inspectia Muncii, în cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si în împrejurari care
îndreptatesc presupunerea decesului acestora, va fi pastrat la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat
cercetarea, pana la emiterea hotararii judecatoresti prin care se declara decesul persoanelor disparute, conform
prevederilor legale în vigoare; dupa completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizarii la Inspectia
Muncii.
(3) Inspectia Muncii avizeaza si restituie dosarele prevazute la alin. (1) în cel mult 10 zile lucratoare de la data
primirii.
(4) În cazul în care Inspectia Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune
completarea dosarului si întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul si va întocmi noul proces-verbal de cercetare în
termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin. (1) organelor de urmarire
penala, numai dupa ce au fost avizate de catre Inspectia Muncii.
Art. 127. (1) Dosarul de cercetare al accidentului de munca cu invaliditate, înaintat organelor de urmarire penala,
se restituie la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pentru completare si întocmirea unui nou
proces-verbal de cercetare, în cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit,
confirmat în baza unui act medico-legal.
(2) Dosarul prevazut la alin. (1) se restituie la inspectoratul teritorial de munca în termen de 10 zile lucratoare
de la data solicitarii acestuia.
(3) Completarea dosarului prevazut la alin. (1) si întocmirea noului proces-verbal de cercetare a evenimentului se
fac în cel mult 5 zile lucratoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de munca.
(4) Dosarul completat si noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea avizarii la Inspectia Muncii,
care le va restitui inspectoratului teritorial de munca în termen de 10 zile lucratoare de la data primirii.
(5) Dupa avizarea de catre Inspectia Muncii în conditiile prevazute la art. 126, dosarul va fi înaintat organelor de
urmarire penala de catre inspectoratul teritorial de munca.
Art. 128. Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie sa contina urmatoarele capitole:
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor si în ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp si locul în care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data si ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a împrejurarilor si modului în care s-a produs
evenimentul;
j) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de încalcarea reglementarilor legale, din capitolele de la lit. k), l) si m);
o) sanctiunile contraventionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penala;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;
s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea
acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevazute la lit. s);
u) numarul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
v) numele si semnatura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate în munca;
x) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.
Art. 129. (1) În capitolul prevazut la art. 128 lit. b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit carora
persoanele sunt îndreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si ale persoanelor care au
participat din partea organelor competente la primele cercetari.
(2) În capitolul prevazut la art. 128 lit. c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat
prelungirea termenului de cercetare.
(3) În capitolul prevazut la art. 128 lit. e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a
produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
(4) În capitolul prevazut la art. 128 lit. g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la
care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numarul documentului prin care
s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, adresa punctului de
lucru.
(5) În capitolul prevazut la art. 128 lit. h) se vor indica, de asemenea, urmatoarele: numele, prenumele,
cetatenia, varsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este încadrat, profesia de
baza, ocupatia în momentul accidentarii, vechimea în munca, în functie sau în meserie si la locul de munca, data
efectuarii ultimului instructaj în domeniul securitatii si sanatatii în munca, iar pentru persoanele care, în momentul
accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6) Capitolul prevazut la art. 128 lit. i) va contine urmatoarele subcapitole:
a) descrierea detaliata a locului producerii evenimentului;
b) descrierea detaliata a echipamentului de munca;
c) descrierea detaliata a împrejurarilor;
d) descrierea detaliata a modului în care s-a produs evenimentul.
(7) În capitolele prevazute la art. 128 lit. k) m) se va face trimitere la reglementarile legale în vigoare încalcate,
cu redarea integrala a textului acestora.
(8) Denumirea capitolului prevazut la art. 128 lit. o) se va schimba în îPropuneri pentru sanctiuni administrative
si disciplinare , în cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de angajator.
(9) Capitolele prevazute la art. 128 lit. w) si x) se vor regasi în procesul-verbal de cercetare numai pentru
evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii, conform competentelor.
(10) În cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevazut la art. 128
lit. w), care va fi numit îViza angajatorului .
Art. 130. În situatiile în care din cercetare rezulta ca accidentul nu întruneste conditiile pentru a fi încadrat ca
accident de munca, se va face aceasta mentiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevazute la art. 128
lit. q) si r) si se vor dispune masurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.
Art. 131. Comisia de cercetare a unui eveniment numita de angajator poate face propuneri de sanctiuni
disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona în procesul-verbal de cercetare.
Art. 132. (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeste în:
a) 3 exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul
care înregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si asigurator;
b) mai multe exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca pentru
lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si
asigurator;
c) 5 exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistreaza
accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia
Muncii si asigurator;
d) 5 exemplare, în cazul accidentului de munca mortal sau al celui colectiv, precum si în cazul accidentului
mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul
teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator;
e) 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistreaza incidentul, organele de
urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un numar mai mare de exemplare, dupa caz.
Art. 133. (1) În cazul în care accidentul de munca s-a produs la un angajator, altul decat cel care îl înregistreaza,
un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2) În cazul în care angajatorul la care se înregistreaza accidentul de munca îsi are sediul, domiciliul sau resedinta pe
teritoriul altui judet decat cel pe raza caruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de
cercetare inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
Art. 134. În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate si cercetate, dar persoana vatamata prezinta un
certificat medical cu cod îaccident de munca , angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si
sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si
protectie va solicita acesteia o declaratie scrisa privind modul si împrejurarile în care s-a produs evenimentul.
SECTIUNEA a 3-a
Înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase
Art. 135. Înregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face în baza procesuluiverbal
de cercetare.
Art. 136. (1) Accidentul de munca produs în timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda
sau alte forme legale încheiate în întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decat cea la care este
încadrata victima, se înregistreaza potrivit clauzelor prevazute în acest sens în documentele încheiate.
(2) În situatia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de
acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice,
accidentul de munca se înregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea
activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(3) Accidentul de munca produs în timpul prestarii unor servicii pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se
înregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea si/sau
unitatea altui angajator se înregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea
activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(5) Accidentele suferite în timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri în
perioada de reconversie profesionala se înregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza
practica/reconversia profesionala.
(6) Accidentul de munca suferit de o persoana în cadrul activitatilor cultural-sportive, în timpul si din cauza
îndeplinirii acestor activitati, se înregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a organizat actiunea
respectiva.
(7) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru
salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul
public sau privat din întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se înregistreaza de catre angajatorul la care s-a
produs accidentul.
(8) În cazul accidentului produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru
salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul
public sau privat, produs în afara întreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta,
înregistrarea se face conform legii.
(9) Accidentul de munca de traseu se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau,
dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare
producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(10) Accidentul de munca de circulatie se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau,
dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare
producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(11) Accidentul produs în afara întreprinderii si/sau unitatii, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de
catre un alt angajator, se înregistreaza de catre angajatorul din vina caruia s-a produs accidentul.
(12) Accidentul de munca suferit de însotitorii de încarcaturi, personalul de posta de la vagoanele C.F.R.,
angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege însotitori pentru astfel de încarcaturi, pe
mijloace de transport ce nu le apartin, se va înregistra de catre angajatorul raspunzator de organizarea activitatii
care a avut ca urmare producerea accidentului sau, dupa caz, în conditiile clauzelor prevazute în documentele
încheiate.
Art. 137. Pentru unele situatii neprevazute în prezentele reglementari, cu privire la înregistrarea accidentelor de
munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în
cauza.
Art. 138. (1) Disparitia unei persoane în conditiile unui accident de munca si în împrejurari care îndreptatesc
presupunerea decesului acesteia se înregistreaza ca accident mortal, dupa ramanerea definitiva si irevocabila a
hotararii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data producerii accidentului de munca mortal, prevazut la alin. (1), este data înscrisa în hotararea
judecatoreasca ca fiind data decesului.
(3) Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data hotararii
judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.
Art. 139. Accidentul de munca cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit de
inspectoratul teritorial de munca.
Art. 140. (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege,
angajatorul la care se înregistreaza accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata în cate 4 exemplare care se înainteaza
spre avizare dupa cum urmeaza:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în
termen de 3 zile lucratoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucratoare de la primirea
procesului-verbal de cercetare.
(3) Verificarea si avizarea FIAM de catre inspectoratul teritorial de munca se fac în termen de 5 zile lucratoare
de la primirea formularului.
(4) Angajatorul la care se înregistreaza accidentul anexeaza FIAM la dosarul sau la procesul-verbal de
cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul teritorial de munca si asiguratorul
pe raza caruia îsi are sediul social, domiciliul sau resedinta.
(5) În cazul în care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare odata cu emiterea
deciziei de încadrare într-o grupa de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de
pensionare ce va fi înaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.
Art. 141. (1) Angajatorul va tine evidenta evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca, conform modelului prevazut în anexa nr. 15;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform modelului prevazut în anexa nr. 16;
c) Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului prevazut în anexa nr. 17;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3
zile de lucru, conform modelului prevazut în anexa nr. 18.
(2) În registrul prevazut la alin. (1) lit. d) se va tine evidenta accidentatilor în munca pentru care perioada de
incapacitate temporara de munca este de minimum 4 zile de lucru, fara a lua în calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.
Art. 142. (1) În baza FIAM si a proceselor-verbale
de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta tuturor accidentelor de
munca si a incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau resedinta pe teritoriul
judetului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta în:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3
zile de lucru.
SECTIUNEA a 4-a
Comunicarea, cercetarea si înregistrarea evenimentelor produse în afara granitelor Romaniei, în care sunt implicati
lucratori ai unor angajatori romani, aflati în îndeplinirea sarcinilor de stat, de interes public sau a îndatoririlor
de serviciu
Art. 143. (1) Comunicarea evenimentelor produse în afara granitelor tarii, în care sunt implicati lucratori ai unor
angajatori romani, se face conform prevederilor art. 108 113.
(2) În situatia prevazuta la alin. (1) angajatorul are obligatia de a comunica evenimentul si misiunii diplomatice
sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Orice eveniment produs pe teritoriul alte tari în care sunt implicati lucratori romani, detasati sau pusi la
dispozitie de catre angajatori romani la angajatori straini, respectiv utilizatori straini, pentru efectuarea unor lucrari
pe teritoriul altui stat, se comunica imediat de catre angajatorul roman misiunii diplomatice sau oficiului consular
roman din tara respectiva.
(4) Angajatorii romani care detaseaza ori pun la dispozitie lucratori la angajatori straini, respectiv utilizatori
straini, au obligatia sa includa în cuprinsul conventiilor internationale si contractelor bilaterale încheiate cu
partenerii straini clauze cu privire la comunicarea evenimentelor.
(5) Evenimentele în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare
romane, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor tarii vor fi
comunicate Ministerului Afacerilor Externe din Romania de catre misiunile diplomatice sau oficiile consulare
romane. Ministerul Afacerilor Externe are obligatia de a comunica aceste evenimente Inspectiei Muncii.
Art. 144. (1) Cercetarea evenimentelor produse în afara granitelor tarii în care sunt implicati lucratori ai unor
angajatori romani se va face conform prevederilor art. 114 134.
(2) La cercetarea evenimentelor prevazute la alin. (1) poate participa si un delegat din partea misiunii
diplomatice sau oficiului consular roman din tara respectiva.
(3) Cercetarea evenimentelor în care sunt implicate persoane din cadrul misiunilor diplomatice sau oficiilor
consulare, precum si persoane care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor tarii se face
de catre Ministerul Afacerilor Externe.
(4) În cazul evenimentelor mentionate la alin. (1) si (3), care au produs invaliditate confirmata prin decizie,
deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor disparute si în cazul incidentului periculos, Inspectia
Muncii poate delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea la fata locului.
(5) În situatia prevazuta la alin. (4), cercetarea se va finaliza de catre Inspectia Muncii sau, dupa caz,
inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul, domiciliul sau resedinta angajatorul.
Art. 145. (1) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor raspunde angajatorul care a încheiat
contractul cu partenerul strain, în cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor
Externe, în cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si
persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor Romaniei, aflati în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu.
(2) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din tara pe teritoriul careia
s-a produs evenimentul, precum si traducerea acestora în limba romana;
b) copie de pe contractul încheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a încheiat contractul, obiectul
contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind
securitatea si sanatatea în munca, modul în care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si înregistrarea
accidentelor de munca.
(3) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi în numarul de exemplare precizat la art. 124.
(4) Imediat dupa finalizarea dosarului de cercetare, angajatorul roman sau Ministerul Afacerilor Externe va
proceda conform prevederilor prezentului capitol.
Art. 146. Înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se fac de catre
angajatorul roman, conform prevederilor art. 143 145.
SECTIUNEA a 5-a
Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul Romaniei în care sunt implicati cetateni straini aflati
în îndeplinirea atributiilor de serviciu
Art. 147. (1) Orice eveniment produs pe teritoriul Romaniei, în care sunt implicati cetateni straini aflati în
îndeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat imediat la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut
loc, de catre angajator sau de catre orice alta persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va înstiinta misiunea diplomatica sau consulatul
tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul Inspectiei Muncii.
Art. 148. (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza
caruia au avut loc, împreuna cu celelalte organe competente, precum si cu reprezentanti ai angajatorului strain
implicat în eveniment sau de catre Inspectia Muncii, conform art. 29 alin. (1) lit. c) din lege.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii respective.
(3) Termenul de cercetare este cel prevazut la art. 120.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122.
(5) Dosarul de cercetare se va întocmi în numarul de exemplare precizat la art. 124 si o copie a dosarului
original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre
inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea.
SECTIUNEA a 6-a
Semnalarea bolilor profesionale
Art. 149. Bolile profesionale, precum si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre toti
medicii care depisteaza astfel de îmbolnaviri, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei
prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.
Art. 150. (1) Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta în
anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli
profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizarii diagnosticului de boala
profesionala.
(2) Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul de profesionalitate si
completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sanatate publica judeteana,
respectiv a municipiului Bucuresti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
SECTIUNEA a 7-a
Cercetarea bolii profesionale
Art. 151. Dupa primirea fisei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul autoritatii de
sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti cerceteaza în termen de 7 zile, avand în vedere ruta
profesionala, cauzele îmbolnavirii profesionale.
Art. 152. Cercetarea se face în prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, dupa caz, a
persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art. 34 alin. (2) din lege.
Art. 153. Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnavirii respective
si se finalizeaza cu redactarea si semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala,
prevazut în anexa nr. 20.
Art. 154. Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala este semnat de toti cei care au luat parte
la cercetare, conform competentelor, mentionandu-se în mod special cauzele îmbolnavirii, responsabilitatea
angajatorilor si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.
Art. 155. (1) În situatia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, dupa caz, persoana fizica autorizata
în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de munca ori lucratorul sau asiguratorul nu sunt de acord cu concluziile
stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, în scris,
în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala, Comisiei
de experti de medicina muncii acreditati de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si de Ministerul
Sanatatii Publice.
(2) Componenta si atributiile Comisiei de experti vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritatii
sociale si familiei si al ministrului sanatatii publice.
Art. 156. Solutiile adoptate în aceste situatii vor fi comunicate în scris celor interesati, în termen de 20 de zile de
la data primirii contestatiei.
Art. 157. Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se înmaneaza angajatorului, medicului
care a semnalat îmbolnavirea pentru evidenta îmbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor
prescrise, precum si medicului de medicina muncii din autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului
Bucuresti.
Art. 158. Pe baza confirmarii caracterului profesional al îmbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat
cercetarea declara cazul de îmbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala
BP2, prevazuta în anexa nr. 21.
SECTIUNEA a 8-a
Declararea bolilor profesionale
Art. 159. Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se pastreaza la autoritatea de sanatate
publica judeteana sau a municipiului Bucuresti si va cuprinde urmatoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala, si anume copie de pe carnetul
de munca) si, dupa caz, nivelul masurat al noxelor sau noxa identificata;
c) copie de pe fisa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina muncii;
d) istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care
asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);
e) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis de clinica/sectia
de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinta medicala emisa de medicul de medicina muncii care a
precizat diagnosticul de boala profesionala, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) si copii ale unor investigatii
necesare pentru sustinerea diagnosticului de profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
g) copie de pe fisa de semnalare BP1.
Art. 160. Declararea bolilor profesionale se face de catre autoritatea de sanatate publica judeteana sau a
municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza
documentelor precizate la art. 159 prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita în
continuare fisa de declarare BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.
Art. 161. În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnavirea a fost desfiintata sau nu mai exista la momentul
precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza
documentelor prevazute la art. 159, cu exceptia procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.
Art. 162. Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se înregistreaza la ultimul
angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin
documente oficiale de la autoritatea de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza în evidenta de catre
autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din judetul sau din municipiul Bucuresti în
care se afla agentul economic respectiv.
Art. 163. Autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, este raspunzatoare
pentru corectitudinea datelor înscrise în fisa de declarare BP2.
Art. 164. Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se confirma numai pe baza diagnosticului
precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.
SECTIUNEA a 9-a
Raportarea bolilor profesionale
Art. 165. (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza în cursul lunii în care s-a produs îmbolnavirea, de
catre autoritatea de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de
coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica
Bucuresti, la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic în Domeniul
Sanatatii Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va înmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.
Art. 166. La nivelul Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale se
constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din
fisele de declarare BP2.
Art. 167. Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale reprezinta forul
metodologic care asigura asistenta si îndrumare tehnica profesionala în domeniul bolilor profesionale.
Art. 168. Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale raporteaza
semestrial datele privind morbiditatea profesionala Autoritatii de Sanatate Publica din cadrul Ministerului Sanatatii
Publice.
Art. 169. Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale transmite
informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate în activitati cu impact asupra
sanatatii lucratorilor.
Art. 170. Lista bolilor profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii este prevazuta în
anexa nr. 22.
Art. 171. Structurile de medicina muncii din cadrul autoritatilor de sanatate publica judetene vor raporta cu o
periodicitate anuala Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale situatia
absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate în anul respectiv.
Art. 172. Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se înregistreaza atat ca boala profesionala,
cat si ca accident de munca.
SECTIUNEA a 10-a
Bolile legate de profesie
Art. 173. Lista bolilor legate de profesiune este prezentata în anexa nr. 23.
Art. 174. Bolile legate de profesiune nu se declara. Acestea se dispensarizeaza medical si se comunica
angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea lucratorilor, în vederea luarii
masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor de munca.
SECTIUNEA a 11-a
Dispozitii finale
Art. 175. În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute
clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si înregistrarea unor eventuale
accidente de munca.
Art. 176. (1) Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporara de munca,
invaliditate sau deces au dreptul sa sesizeze sau sa se informeze la inspectoratul teritorial de munca pe
raza caruia a avut loc accidentul.
(2) Daca în urma investigatiilor rezulta ca sunt întrunite conditiile unui accident de munca, inspectoratul teritorial
de munca va lua masuri pentru efectuarea cercetarii în conformitate cu prevederile prezentelor norme
metodologice.
(3) În situatiile prevazute la alin. (1), inspectoratul teritorial de munca va raspunde sesizarilor conform
prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului-verbal de cercetare a evenimentului.
Art. 177. (1) În situatia în care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu
concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de
munca sau, dupa caz, Inspectiei Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii acestuia.
(2) Solutiile adoptate în cazul situatiilor prevazute la alin. (1) vor fi comunicate celor interesati, în termen legal.
CAPITOLUL VIII
Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si
sanatatii în munca
SECTIUNEA 1
Prevederi generale
Art. 178. Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si
instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca care se supun avizarii, a cerintelor care stau la baza realizarii
acestora, precum si a procedurii de avizare.
Art. 179. Documentatiile care se supun avizarii sunt:
a) filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
b) afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
c) suporturi de curs destinate instruirii în domeniul securitatii si sanatatii în munca, elaborate de
prestatorii de servicii;
d) diapozitive, diafilme si altele asemenea.
SECTIUNEA a 2-a
Cerinte de realizare a documentatiilor
Art. 180. Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor prevazute la art. 179 sunt:
a) continutul sa fie în concordanta cu legislatia în domeniul securitatii si sanatatii în munca în vigoare;
b) sa prezinte informatia într-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
c) continutul si realizarea sa fie în concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.
Art. 181. Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii în munca
sunt:
a) scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva;
c) sonor clar si sugestiv;
d) forme de prezentare: filmare reala sau animatie;
e) durata proiectiei: 10 20 de minute.
Art. 182. Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si sanatatii în munca
sunt:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei si eliminandu-se detaliile
nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, în concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii
pozitive si culori închise pentru situatii negative;
c) sa nu aiba text sau textul sa fie scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel încat sa permita
citirea textului de la o distanta de 4 5 m;
d) subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului, iar marginile sa fie suficient de mari pentru a-l izola de
fondul pe care este aplicat;
e) marimea afisului va fi aleasa în functie de scopul urmarit si locul în care va fi expus;
f) materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate, respectiv sa fie rezistente la
actiunea factorilor din mediul în care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici etc.).
Art. 183. Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) sa prezinte informatiile clar si concis;
b) sa se axeze pe o tema concreta;
c) sa prezinte un interes practic cat mai larg.
Art. 184. Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucratorilor în domeniul
securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) sa fie elaborat în baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii în munca;
c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta de lucratori si tipul instruirii, dezvoltata efectiv pentru
înlaturarea problemelor de securitate s i sanatate în munca ce rezulta din evaluarea riscurilor i adaptata evolutiei
riscurilor sau aparitiei de riscuri noi;
d) sa fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia îi este destinat;
e) informatiile sa fie sistematizate într-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de
munca;
f) sa cuprinda ilustratii, desene, scheme, pictograme si tabele explicative, daca este necesar;
g) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii
în munca.
Art. 185. Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
a) pe cat posibil sa fie realizate color si sa fie clare;
b) sa fie însotite de scheme explicative;
c) sa fie însotite de texte redactate clar si concis, fara a da nastere la interpretari;
d) sa fie realizate într-o succesiune logica.
SECTIUNEA a 3-a
Avizarea documentatiilor
Art. 186. (1) Documentatiile prevazute la art. 179 pot fi difuzate sau comercializate numai daca sunt avizate de
catre Comisia de abilitare si avizare prevazuta la art. 36, din judetul în care îsi are sediul elaboratorul.
(2) în situatia în care elaboratorul are cetatenia, respectiv nationalitatea unui stat membru al Uniunii Europene ori
apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare
constituita la nivelul Directiei de munca, solidaritate sociala si familie a municipiului Bucuresti.
Art. 187. Pentru avizarea documentatiilor elaboratorul va transmite prin posta Comisiei de abilitare si avizare
prevazute la art. 186 o cerere conform modelului prevazut în anexa nr. 24, însotita de un dosar care cuprinde:
a) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comertului si, dupa caz, anexa la acesta; în situatia
prevazuta la art. 186 alin. (2), elaboratorul va depune documentul echivalent eliberat de statul de origine sau de
provenienta.
b) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
c) doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
d) în cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite: originalul si doua copii pe suport hartie.
Art. 188. (1) Comisia de abilitare si avizare va transmite prin posta avizul sau decizia de respingere motivata, în
termen de 30 de zile de la data primirii solicitarii.
(2) Avizul comisiei, prezentat în anexa nr. 25, va fi însotit de un exemplar din documentatia transmisa de
elaborator, care va purta stampila Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(3) Decizia de respingere, prezentata în anexa nr. 26, va fi însotita de cele doua exemplare de documentatie
transmisa de elaborator, pentru a fi refacuta în sensul celor precizate în decizie.
SECTIUNEA a 4-a
Dispozitii finale
Art. 189. (1) Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevazute la art. 179 va fi însotita de o copie a
avizului.
(2) Angajatorul care utilizeaza documentatiile prevazute la art. 179 trebuie sa detina o copie a avizului.
Art. 190. (1) Respingerea avizarii unei documentatii poate face obiectul unei contestatii depuse la Ministerul
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei în termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.
(2) Solutiile adoptate ca raspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati în termen de 30 de zile de la data
primirii contestatiei.
Art. 191. (1) Daca în timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente între
documentatia avizata si cea folosita în activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea
documentatiei neconforme si comunica în scris Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului
Bucuresti, situatia constatata, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, aduce la cunostinta titularului de
aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa îsi prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza comunicarea
inspectorului de munca împreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau
de retragere a avizului, dupa caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, în functie de timpul necesar pentru remedierea
deficientelor constatate.
(5) Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii în conditiile prevazute la art. 190.
Art. 192. (1) În situatia în care titularul de aviz intentioneaza sa aduca modificari unei documentatii avizate, are
obligatia sa comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale, respectiv a municipiului Bucuresti, continutul
acestor modificari.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala, respectiv a municipiului Bucuresti, analizeaza daca modificarile asupra
documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului sau necesitatea unei noi avizari.
Art. 193. Anexele nr. 1 26*) fac parte integranta din prezentele norme metodologice.
*) Anexele nr. 1 26 sunt reproduse în facsimil.